„Empuzion” de Olga Tokarczuk, un roman care ne învață să privim

Timpul prezent

Send us a text

Romanul „Empuzion” de Olga Tokarczuk este o construcție narativă ingenioasă, pe două planuri: unul la vedere, care se ocupă de dimensiunea realistă a poveștii, și unul subtil, ascuns în pliurile realității și care conține centrul de greutate al poveștii. În planul realist îl vedem pe Mieczysław Wojnicz, student la inginerie din Lvov, sosind în stațiunea Görbersdorf pentru a se trata de tuberculoză. Aici, acest tînăr fragil și delicat întîlnește alți domni, care suferă de aceeași boală. În numeroasele ore în care nu au nimic de făcut, bolnavii se plimbă în aerul tare de munte, mănîncă și beau un lichior misterios și, mai ales, vorbesc. Despre femei. Avem aici un amplu tablou al ideilor misogine, al prejudecăților despre femei, care vin de departe, din antichitate și ajung pînă în prezentul poveștii. Sîntem în septembrie 1913. Există și o intrigă polițistă, pentru că în fiecare an, la începutul lui noiembrie, un bărbat este găsit în pădure sfîșiat în bucăți. Planul celălalt, ascuns vederii, este cel din care provine strania voce narativă a acestei povești. Observăm din primele pagini că un misterios „noi” spune povestea. Cine e această neobișnuită voce narativă colectivă bănuim pe măsură ce înaintăm în carte și înțelegem spre finalul romanului. Stratul misterios al poveștii are legătură cu niște întîmplări tragice din secolul al 17-lea, cînd în Görbersdorf și în localitățile vecine foarte multe femei acuzate de vrăjitorie au fost torturate și ucise. Și multe dintre cele care nu au fost arestate, au fugit în munți.

Am vorbit cu traducătoarea romanului, Cristina Godun, despre această țesătură narativă complexă și mizele ei, despre dificultățile de traducere și despre locul romanului „Empuzion” în opera Olgăi Tokarczuk.
Cristina Godun: „Felul în care Olga Tokarczuk construiește identitatea personajului principal e foarte important pentru tot romanul. Și în această carte se vede convingerea ei despre literatură ca platformă potrivită pentru discutarea problemelor cu care se confruntă societatea poloneză contemporană și nu numai.”

În mitologia greacă, empusa e un monstru care ia diferite înfățișări și suge sîngele oamenilor. Prin titlul cărții, „Empuzion”, autoarea poloneză deconstruiește ideea de simpozion.
Cristina Godun: „Avînd în vedere că întregul roman este construit în jurul explorării identității de sine, nu întîmplător Olga Tokarczuk a recurs la simbolul empusei, care e un shape-shifter, un demon care își schimbă forma, care poate să preia aspectul unei femei seducătoare pentru a suge sîngele bărbaților, un proto-vampir. Mi se pare simbolică această metaforă pentru că personajul principal evoluează încontinuu. De la început pînă la final își schimbă identitatea și înfățișarea. Toate aceste lucruri se petrec pe fundalul dialogurilor peripatetice și simpozioanelor la care participă personaje masculine erudite, cu un discurs foarte bine conturat și solid argumentat, în viziunea lor, personaje care, citite prin prisma experiențelor actuale, sînt caricaturale, ridicole. Cred că asta a fost metafora titlului – să arate evoluția personajului prin prisma transformărilor spirituale și personale.”

E în carte și o teorie a peisajului în pictură, explicată de unul dintre personaje, Thilo, student la academia de arte. El spune că peisajul e mai mult decît ce se vede cu ochiul liber, că, dacă te uiți cu atenție, vezi și altceva.
Cristina Godun: „În toate romanele, Olga Tokarczuk ne îndeamnă să privim. Pentru că ne uităm fără să vedem. Și asta îi spune întotdeauna Thilo lui Mieczysław: uită-te cu atenție, privește dincolo de ceea ce vezi. Îl învață să privească.”

Romanul „Empuzion” de Olga Tokarczuk a apărut la Polirom în traducerea Cristinei Godun.

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție despre acest roman al laureatei